Pe 31 august, la Wicklow (Irlanda), la reuniunea informală Gymnich, 11 miniștri de Externe au semnat o scrisoare prin care statele reprezentate de ei susțin trecerea de la unanimitate la vot majoritar în politica externă. Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, România, Spania și Suedia acceptă, de principiu, ca pe viitor să renunțe singuri la dreptul de veto, singurul scut în Consiliul UE al unui stat mic, în fața unei decizii luate de statele mari.
Scrisoarea de la Wicklow este o inițiativă politică și nu modifică prin ea însăși tratatele. Deocamdată, din punct de vedere juridic, nu am pierdut nimic. Dar în politică, suveran este cine decide asupra excepției. Cine nu mai poate spune NU la război și pace nu mai decide, doar execută ce decid alții.
Ce înseamnă asta pentru un român simplu? Înseamnă că, peviitor, România poate fi implicată într-o decizie de război, de pace, de sancțiuni, pe care nu o vrea, chiar dacă votul ei este „NU”. Asta este diferența dintre a fi stat și a fi doar o prezență numărată alături de alte state. Evident că ni se spune că am făcut-o pentru eficiență și că veto-ul blochează. Sigur că blochează. Demnitatea blochează întotdeauna abuzul și tocmai de asta există.
“Eu am învățat observând alte națiuni, că nu există dragoste pentru Europa care să înceapă cu disprețul față de propriul popor. Cum poți iubi Europa dacă nu-ți respecți mai întâi oamenii care te-au trimis acolo? Cum poți spune că reprezinți România când semnezi ca România să nu mai poată spune NU? La noi, poporul a aflat din presa străină. Apoi i s-a spus că nu înțelege finețurile, în condițiile în care doamna ministru Oana Țoiu a acționat fără să fi consultat Parlamentul”, a declarat deputata independentă Monica Ionescu.
În Germania, un gest ca acesta ar fi trecut mai întâi prin Bundestag. În Irlanda, chiar acolo unde s-a semnat documentul, oamenii sunt chemați la vot de fiecare dată când se ating aspecte importante, mai ales cele privitoare la tratate. La noi, în schimb, s-a semnat în liniște și abia după aceea ni s-a explicat într-un clip din septembrie 2026 că nu pierdem nimic. Este adevărat, juridic nu am pierdut încă nimic. Dar politic am oferit totul. Ce oferi o dată în politica mare rămâne scris.Polonia a avut o altă abordare și nu a semnat, la fel si statele baltice, inclusiv state precum Italia și Slovacia .
“De aceea, solicit retragerea semnăturii României de pe scrisoarea de la Wicklow. Prevederile art. 2 și art. 148 din Constituție, precum și cele ale Legii nr. 590/2003, impun ca astfel de angajamente să aibă mandatul și aprobările necesare. În cazul scrisorii de la Wicklow, un asemenea mandat nu există”, a completat Monica Ionescu.
