Sala de evenimente a Galeriei Madrigal din București s-a dovedit neîncăpătoare la lansarea volumului „Principesa Ileana a României. O viață între două lumi”, semnat de istoricul Narcis Dorin Ion și publicat la Editura Vremea. În ciuda codului galben de vânt și ploaie care a cuprins capitala în seara zilei de 2 noiembrie a.c., publicul a venit să descopere o biografie care reconstituie, prin documente și mărturii, destinul fiicei celei mai mici a reginei Maria și a regelui Ferdinand I.
Supranumită „copila cu ochi albaștri”, Principesa Ileana este prezentată în volum prin multiplele ipostaze ale vieții sale: principesă și arhiducesă, mamă și bunică, apoi călugăriță și fondatoare de mănăstire ortodoxă în Lumea Nouă. Autorul invită cititorii să urmărească un destin aparte în istoria României, în care credința și grija pentru ceilalți ocupă un loc central: „Ileana, principesa și arhiducesa, a fost o ființă de o inteligență superioară, hărăzită de Dumnezeu cu multe daruri și preocupată permanent de credința căreia i s-a închinat întreaga-i viață …Domnița Ileana a fost mamă și bunică iubitoare, dar și călugăriță fondatoare de mănăstire ortodoxă pe tărâmul Lumii Noi, rămânând mereu un simbol al bunătății și al înțelepciunii”.
Unul dintre portretele evocate în carte îi aparține lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită Maica Benedicta. Mărturia sa aduce în prim-plan preocupările sportive și artistice ale principesei, dar și implicarea acesteia în activități sociale: „Mi-o aminteam tânără și exuberantă, frumoasă, iubită de noi, toți românii. Jucătoare de tenis, făcea și yachting, principesa Ileana fiind singura femeie din România care obținuse brevetul de căpitan de cursă lungă. Iubitoare de arte, studiase sculptura cu Ion Jalea și pictura cu Jean Al. Steriadi. Implicată cu trup și suflet în munca socială, fusese fondatoarea și președinta Asociației Tinerelor Femei Creștine (Y.W.C.A.), formată din elevele marilor licee din țară.”
Relația apropiată dintre regina Maria și fiica sa capătă contur într-o altă mărturie inclusă în volum. Cuvintele reginei schițează portretul unui copil receptiv, plin de viață și înzestrat cu un simț firesc al binelui: „Ileana … avea în firea ei ceva pe care nu-l avuseseră ceilalți copii ai mei. Ochii ei nespus de albaștri-închis se uitau adânci și cercetători, părând că-mi înțelege fiece emoție cu o limpezime aproape zguduitoare…Era un copil cuminte și se născuse cu legea binelui într-însa. Pe Ileana nu aveai cum s-o înveți ce e bine și ce e rău. Dar, cu toate acestea, nu era încrezută; era un copil vesel, fericit, plin de viață și de voiciune”.
La lansare, doamna academician Georgeta Filitti a evidențiat caracterul biografic al volumului și rigoarea documentării. În intervenția sa, a vorbit despre atenția acordată de Narcis Dorin Ion cercetării surselor și despre locul studiilor dedicate regalității în opera acestuia: „Un perfect echilibru, o neostoită aplecare asupra studiului istoriei, grija deosebită în cercetarea surselor și opera impresionantă, de peste 60 de publicații, îl plasează pe Narcis Dorin Ion în elita intelectualilor români. Ne aflăm în fața unui istoric excepțional, calm, impresionant, foarte lucrativ, care este prin excelență istoricul regalității române.”
Alături de autor, la eveniment au mai luat cuvântul prof. univ. dr. Ioan Opriș, Silvia Colfescu, fondatoarea Editurii Vremea, și Odilia Roșianu, redactorul cărții. Lansarea a oferit astfel publicului prilejul de a se apropia de universul regalității române prin documentele și mărturiile reunite în volum, descoperind, dincolo de titluri și de repere istorice, dimensiunea umană a destinului Principesei Ileana, în care legăturile de familie, grija pentru ceilalți și credința conturează un parcurs interesant și unic, de la viața regală la viața monahală.
